literele s-au șters demult
undeva la drum
în fața casei lângă poartă
cifrele pe crucea de lemn au rămas în picioare

stam amândoi pe prispă jos în dreptu’ nucului
era vară cald zăpușeală
vorbeam
mai mult el că eu ascultam
si dintr-o dată așa tam-nesam mă punea să număr până la zece

zii mă...
ia numără tu pân’ la zece

începeam
oarecum hotărât
unu... doi... trei...
după care uitam TOTUL scoarța velină nu alta
parcă se ștergea tabla în clasă și nu vedeam nimica
se făcea nor rotocol bal mascat
bunicu’ se pierdea și el undeva pe aproape
iar în doașcă era o aiureală totală

lumi
stele paralele
toate erau acolo în bătătură lângă nuc și eu nicăieri

insistam
cu ochii pe jumătate închiși o luam de la cap
direct
unu...
doi... trei... patru...
FÃRÃ REZULTAT

pe dește bre
că la dovleac văd că nu-I
dar la mâini și picioare ești se pare întreg
auzeam târziu lângă mine
capul se așeza ușor pe umeri urechile se desfundau pe rând în afară
V E D E A M

îmi luam rușinat degetele în poală
le făceam ghem
apoi ușor ușor deșiram
mestecându-le împrejur apăsat
le așezam cu grijă la rând pe fiecare
UNU...
întorcând în larg pe celălalt
DOI.....
băgam în brazdă adânc
TREI......
și așa mai departe patru... cinci...

rece
în cascade
nădușeala urca gâfâind din avale la deal
trăgeam aer în piept răsuflam
și număram rușinat mai departe
șase... șapte... opt... nouă... zece......

C I U D A T
până nu le simțeam în buricele deștelor
pe atingere și pipăite
la încheietură și balamale în parte și toate laolaltă
cum nasc acolo în bătătură pe prispă lângă nuc fericite
cum se înnoadă urcă și coboară
se înmulțesc cresc apoi pe rând fiecare
nu reușeam

la început au fost degetele
apoi am venit eu

am trecut demult
dincolo de mâini și de picioare
dar azi uneori
duc fără să vreau mâinile pumn la piept și număr INVERS
zece... nouă... șapte...
cinci.... trei...
doi.....
unu...

oale și ulcele
bunicu’ doarme în cimitir pe valea vezii
dincoace de pitești
pe când apele clare dulci-amare cură liniștite mai departe!