stau în camera mea cu pereții plini de cuie pentru pofte
privesc prin fereastra deschisă și molfăi
pișcotul aurit al zilei cu gingiile pepenelui

molfăi și înjur aiurea ca birjarul de suflete
cu biciul vântului încărunțit alături

nu mă grăbesc nicăieri
moartea e un lift care-i așteaptă pe toți pământenii
ultim sosit voi fi primul în cer


țigară aprinsă femeia a ațipit pe o margine
o chem și sare ca un dop de șampanie
îi scutur trupul de scrumul copilăriei până începe să semene cu mine
prin ea trece o tristețe ca sfoara

miroase a ceară slăbită
sedimente de reproșuri fierbinți

clătinările capului varsă cuvintele de întâmpinare:
ca să ieși din apă îți trebuie picioare ude!