primul vers nu este în acord cu buzele tale
se demodează după cum te îmbraci
dar ce mai contează
azi ești la fel
chitările îmi sună ca o plecare din tămple
verbul ți-e cunoscut
stă după un “o”
se vrea continuat anatomic
ma simt de parca am pierdut tot
n-am ce să-ți trimit drept sărut
nu-mi pasă

trebuie să termin poemul ăsta
sunt aproape de departe
înaintea ta
unde te tot duci și nu ceri nimic
din primul vers extrag rădăcini
în fiecare zi rezultă că ultimul
se agață ca un blestem de lumină
și zgârie cerul înainte să fie dovedit