poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-04-05 | |
- Supra -
În zilele întunecate, la lumina ascuțită a după-amiezelor , îmi introduc în vene (cu seringi de mercur) normalitatea! Setea capătă noi frontiere la marginea unui ocean de sare; pupilele-mi delimitează câmpuri imense de copii jucându-se cu șerpi; în depărtări halucinante: copile nemaiîntâlnite, de-a căror păr demonic șad spânzurați posibilii copii ai mamelor noastre! - Anti - Nopțile infinite străpung insula într-un punct catodic, în care fiecare suflet se unește cu perechea sa transfigurată… Apăsările momentelor de maximă retenție ne umbresc ochii si ne sluțesc colțurile gurii, ne încovoaie oasele si ne-negresc unghiile. Diformi si metamorfici ne impărțim dorințele hibride în carne și necarne. Sărutările mușcă din trup, atingerile sfâșie umerii dezgoliți, iar suspinele îngrozitoare umplu această intimitate macabră! - Sub - Copiii jumătate cu gheare, jumătate cu colți, joacă jocurile lor psihotice… Intr-un colț bătrânii metamorfozați in pietre veghează ca întregul univers să curgă prin fiecare ca focul. Din părul lor nasc rădăcini tubulare ce toarnă în ființe continuu metalul otrăvit al urii, al dorințelor sfașietoare, al cărnii fără suflet… Copii se hrănesc din bătrâni animalic; jumătate cu gheare, jumătate cu colți! - Pre - Părinții noștri n-eau hrănit cu magma ființei lor unitare, și în ei cu dălți din fier am scris istoria copiilor lor: sluți suntem toți, iar zilele acide picură-n noi fără milă… In camerele-ntunecate iubitele noastre, cu ochi șerpuind, își zgârie adânc în carne cuvintele neauzite, șoaptele nerostite, atingerile neîncercate ale iubiților pe care nu îi mai iubesc! Toată această istorie își are cursul său, iar o dată la mii de ani sângele nu mai curge, rănile se usucă, iar carnea-nflorește… - Post - Visele fiecăruia dintre noi fac diminețile ploioase, cu perdele groase de noroi, scurse mecanic din negrul displazic al subconștiinței! Copilele dulci-hialine, cu pielea alunecoasă si albă, își lasă unghiile să cresacă, îmbrățișandu-ne cu ele ca o amară alintare, ca o șoaptă carnalizată… durerea e greu de descris, adânc ascunsă in solzii de piatră; … visele fiecăruia dintre noi fac diminețile noroioase, copilele triste si-nspăimântate, unghiile tari, plumbul – mercur (otravă sub pielea adânc încrustată)! - Pro - Liniștea se-abate din când în când galvanic spre centrul întunecat al sufletelor; iar noi: copii asimetrici încă ombilicați de mamele noastre primim tăcerea depresivă ca pe un antidrog înscris în sânge; coloanele încovoiate se topesc, și împreuna cu membrele hiperplazice se varsă-n oceanul de nichel turnat. Fiecare deget are valul său, fiecare unghie un flux-reflux de miloiane de tone! - Prefixe înscrise în nichel - Am vrea uneori să credem că suferința metalica ne leagă tubular de mame și copii, de iubite și copile cu unghii și păr negru… … alteori că totul zace tumoral la zeci de mii de leghe sub o oglindă dismorfică!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate