Am plecat din casa ta virtuală
Tocmai să-ți dovesesc efemerul din tine, vocația ta de a trișa.
Mințindu-mă în față, cu abnegația trișorului de cărți
Care se plimbă cu domnișoara fără pașaport
în Parisul infectat de minciunile de serviciu.
Până și imitația ta de a fi Cuceritorul
fără acoperire
m-a făcut să caut alt Zid al Prieteniei!
Cuibărit in seriozitatea închipuită, că tu nu faci nimic rău, în fapt,
Combinând cuvinte în limitele libertății impuse de nepoți,
Te proslăveai
Pe o pânză desenând Dada, îngropând netalentul sub mască!

În acest dispozitiv sonor cu impertinența autenticității
mi-am sacrificat o clipă …
în nepăsarea mea firească
să-ți cer scuze că am crezut în poezia ta…
provenită din galaxia-meduzelor prostită de dublicitate!

Magia nu vine de aici sau din soarele dogoritor
Ci, depășind pragul erorii tale, umbra,pe care o lași pe pământul roșu,
Fuziunea cuvântului ascunsă-n noi, fuziunea nucleară!

Bianca Marcovici