poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-03-21 | |
Din ce în ce tot mai departe ești,
Până mai ieri simțeam în suflet cum tu crești. Dar astăzi tristă sunt precum o floare ofilită. Și mă întreb-De ce nu sunt iubită? Până mai ieri îmi dăruiai toți pomii din livadă, Și lacrimile-ți șiroiau obrajii palizi Și repetai să știe lumea toată ,iară Că iubirea ta, e floarea ce-a-nflorit în primăvară. De ce acum o piatră-n suflet ai? Și din tot ce ai promis,nimic nu dai? Eu sunt aceeași nimic nu s-a schimbat Din seara-aceea tristă de când tu ai plecat. Atunci tu ai jurat,c-al meu vei fi, Nimic din ce e rău nu ne va despărți, Și ai plecat mai fericit ca niciodat... Iar eu acum mă-ntreb:de ce-ai plecat? Târzie este noaptea și sufletul mi-e trist. Scânteie luna cu ace de-ametist. Eu le primesc la mine-n suflet... Simt cum mă-nțeapă și sânge-mi curge-n piept. Dar unde e durerea ,ce-ar trebui s-o simt? Nu cred că mai exist...eu cred că am murit demult...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate