În fiecare lună
sfatul bătrânilor alegea
mai marele cetății
după frumusețea viselor sale;
Cum se face că ei cunoșteau
visele noastre, ale tuturor,
aceasta ne rămăsese ascuns

Și în luna respectivă
cel mai frumos vis al nostru
devenea blazonul cetății,
mamele îl povesteau seara
copiilor înainte de culcare,
soldații și-l gravau pe scuturile lor
iar trecătorii îl puteau zări
de la distanță fluturând
pe cel mai înalt dintre turnurile cetății

Poate din această cauză
norocul nu pierdea niciodată din vedere
zidurile noastre de apărare

Și de atunci
toate cetățile megieșe
nu contenesc să se întrebe,
care e taina lui