Nu ești tu acela care,
De dimineața mi-ai spus :
Căci nu există rău mai mare,
Decât cel făcut pe-ascuns ?
De ce nu se iartă oare,
Din moment ce e făcut împins,
De o inimă doritoare
De a se iubi cât mai aprins ?
De a reaprinde iubirea
Ce niciodată nu s-a stins,
În inima unde încercarea
De-a iubi abia s-aprins.
De ce un păcat, facut din iubirea
De-a reîntregi ceva apus,
Nu poate fi socotit drept mântuirea
Unui suflet, de dragoste, răpus ?