Povestea Celui Mai Mare dintre Sfinți



Vasile, și Grigorie, și Ioan –

Cum vă cântau cei mici, pe fiecare!

Și se certau, cum te-ai certa pe-un ban:

Care-i mai Sfânt? Mai Drept? Mai Bun? Mai Mare?



Și toată pacea lor - din sfânt alean -

Era acum zaveră și turbare –

Căci se certau, cum te-ai certa pe-un ban:

Din Sfinții, trei, au care e mai Mare?



Și se priveau cu ură de dușman –

Și se loveau cu patimă ce doare –

Vasile, sau Grigorie, sau Ioan –

Care din ei e Sfântul cel mai Mare?



Și din mioare blânde, cu păstor –

Ajuns-au lupi ce se rupeau în ghiare –

Doar pentru un răspuns mulțumitor:

Din toți cei mici, și Sfinți, cine-i mai Mare?



Și li s-au arătat la fiecare,

Cei trei, printr-un Episcop credincios:

Și-așa le-au spus: “Doar Unul este Mare,

Și-acela-i Bunul Dumnezeu Hristos!



Iar noi, toți trei, doar prafu-i pe cărare,

Și cei din urmă frați mai mici, ce-i poartă

Iubirea pentru oameni, răbdătoare,

Și sufletu-I cel Bun, din poartă-n poartă -



Noi trei, doar Una suntem, și-ntrebare

Dacă ne faceți, care-i mai frumos,

Mai Bun, mai Drept, mai Sfânt, mai Domn, mai Mare -

Acela-i Bunul Dumnezeu: Hristos!



Iar noi, în juru-i, turma de mioare –

Copii bătrâni, ce ni se zice Sfinți –

Doar pentru că Îi facem ascultare,

Și El ne dă Iubire de părinți –“



Și-au ascultat, atunci, cu-nfiorare –

Cei ce atât de-amarnic s-au certat –

Și-au zis: “În veci de veci, doar Unu-i Mare:

Hristosul nostru – Domn Adevărat!



Iar noi, în juru-I, turma de mioare –

Copii bătrâni, și frați de rugăminți –

Doar pentru că Îi facem ascultare,

Și El ne dă Iubire de părinți –“





30 ianuarie 2009