Eterul ce m-a imbătat de mult cu
Umanitatea găsită într-o scoică sculptată,
Lângă o fată intunecată cu ochi de rubin,
Intră in fiecare fibră și-mi dezvăluie
Enigma din spatele unei lacrimi străvezii.
Jocul flacării unei lumânări imi aminteste
Isteria serilor obscure cu explozii de
Lumina verde penetrantă ce-mi ingheta
Inima in starea inefabilă din
Xeres izvorâtă si cu ciocolată stinsă.