în tine locuiesc câțiva oameni
de câte ori trec pe strada ta
văd doar unul singur
cum stă la fereastră
inocent
desenând pe geamurile aburite
cercuri
în care nu se ascunde
ci privește
afară
dar nu în gol
cum ai crede
privește mașinile, trecătorii grăbiți
mingile cum cad zgomotos
și toată viața orașului
zâmbește
și desenează mai departe cercuri
în inima care nu poartă niciun nume
ceilalți oameni îi ții bine păziți
nimeni nu-i vede
dar ei există cu siguranță
ei se nasc brusc
când închizi fereastra
și te întorci în tine
sub pielea ta începe freamătul