O pasăre albastră
Spetele-mi măsoară,
E mută și frumoasă--
Cum stă-n mînă o vioară;

Pare a fi tristă,-nțepenită
Mă rog..."o scîndură cioplită"
Ce uneori mai zgîrîie niște note
Pentru a-mplini una dintre pofte.

Dar mîna?Mîna doar e stăpînă!
Și de ea depinde soarta acelei scînduri:
Se va pierde,aruncată printre cîrduri,
Ori slobodă,precum văzduhul,va rămîne--

Etern și oriunde
Argintul șoaptei să-i răsune,
Să zboare-n cercuri,să se-nvîrte...
Pînă și cerul melodia o să-i cînte!