Prea multe spaime ați rodit în mine
Căutându-vă doar sațul de noroc,
Torcând huzurul într-un simplu joc,
Nu soațe, ci doar simple filistine.

Pe rana sângerândă nu pui sare!
Când sufletul tânjește nu pui foc!
Și nu îți iei averea în obroc
Să-ți cauți tăcută propria cărare.

Nu milă vrea tovarășul de viață,
Nici pâinea ta, nici punga burdușită.
Căldură doar în inima rănită
Și-o vorbă bună-n orice dimineață.

Când vrei să ai, învață-ntâi să dărui
O mângâiere și un umăr tare.
Fii tu răspuns la propria-i întrebare,
Altfel de faci, încrederea i-o nărui.

Ocara schimbă lacrimi în rubine,
Nu ca podoabe ce ornează gâtul,
Ci pete pe obraz mânjind trecutul,
Al meu și-al vostru, triste filistine.