Acum, atât de-acut simt, atât de brut,
Cum se sfărâmă jocul, e-un joc mut,
Și măștile cad...

M-a dezgolit un gând că azi nu mai imi pasă ce sunt,
M-a petrecut un dor..atât sunt de aproape să zbor!
Dar mâinile-mi n-au aripi, sunt ramuri frânte, dureri crunte,
Am uitat să-mi mai aduc aminte...

Din când în când mai văd pe geam cum cade-un gând
De-atâtea ierni goale-n așteptare se face pământ,
Atâtea umbre-s pe-a viselor cărare
Mi s-a părut că te-am văzut în zare
Aproape de visare....

Azi, îmi pare că ești cel mai departe de casă,
Cel mai aproape de ieri, cel mai departe de noi...
Ieri am fost una, azi suntem doi...
E prima zi când nu mai simt că-mi bați la poarta udă
De lacrimi de dor, te-ascunzi după-un nor...

Alunec de sus, de niciunde spre nicăieri
Aș vrea să plâng, să pot să uit c-ai fost și ieri..
Mă arde durerea ce nu mai pot să o simt
Și parcă iar știu cum simt când nu mai pot să te-ating!

Ciudat cum azi, așa, dintr-odat'
Nu se mai simt inimile noastre cum bat
E-atât de straniu și-atât de anost
Încă te-aștept fără vreu-n rost!


Mi-am scos o mască, o arunc între noi
Cortina cade, azi nu mai suntem noi doi....