Doamne,si-aproape pot ca sa te-ating,
In felul meu de-a te avea fara sa-nving,
In felul tau de-a mi te darui cu ochii-nchisi
Increzatoare in iubirea-mi,nu cuvantul ci sentimentul nesfarsit.


Si doamne,aproape pot ca sa te-ating,
Insa iluzie-i si deziluzie-n acelasi timp,
Ca-n loc de mana mea e mana altcuiva,
Nedumerit sunt cum de-i posibil sa ma pot bucura


Si doamne ,parca te si vad ca parca ma si vezi,
Imaginar privindu-ne-ntelegatori in ochii nostrii verzi,
In cautarea sau in ratacirea ta-n amor
Convinsa esti ca tu nu ma tradezi ,de fapt tu ma urmezi.


Si doamne iar oftez,’mi ramane doar sa te visez,
Oftand la randul tau insa simtindu-te iubita
Iubirea ta neconsumabila se cere-mpartasita,
Zvacnind din vise in dorinta,din clipa in clipita.


Si dupa te retragi si plangi,
Nu tre’ sa vada nimeni si-oricum n-ar intelege
De ce te-ntrebi cum te-as iubi…cum te-as atinge,
Cum intr-o izbucnire spre delir tinandu-ne in brate am ajunge.


Si doamne ,acum nici asta nu mai am
Insa-mi ramane s-oftez si sa zambesc,
Distanta-mprastie ca praf de stele visele
Caci doamne,cat de aproape-am fost sa te ating ,sa te iubesc…