să ne închipuim că trecem prin vatra luminoasă
astăzi când morții joacă leapșa
pe dalele de piatră
când nici străini nu ne mai suntem
nici iubiți
nici praf nu mai avem pe glezne
de-atâtea nopți

deschidem larg toate ferestrele orașului
unde tramvaiele ucid dorințe
și zdrăngănitul lor astupă song to the siren

să nu ne aruncăm viața în litere
ca într-un pod dărăpănat
înainte să plecăm ochii
așa vom uita că ne-am fost promiși
vom uita cana cu apă digul marea invadată
de algele brune
vom uita să ne scriem între sărbători
și nici în ele nu ne vom mai recunoaște

ce triști suntem noi rătăcitorii
vorbim prea mult tăcem prea mult
sau prea târziu