Pe-un pătul de fân și floare,
tare greu
s-a născut Copilul Soare,
tare greu.
Dar în casa ta, vecine,
n-ai o mână de sulfine,
să se nască și la tine
Dumnezeu?

Ia auzi ce vânt subțire,
subțirel
bate rău printre cămile,
subțirel...
Iar tu, om cu minte-naltă,
stai cu inimă de piatră.
N-ai tu oare-un colț de vatră
pentru El?

Plânge Pruncul ca o mierlă,
plâns nespus,
că în iesle nimeni pernă
nu i-a pus.
Iar tu-n casa ta frumoasă
te-ai culcat și nici nu-ți pasă.
Nu vrei tu să-L iei în casă
pe Isus?

Sus în Cer cu dor de frate,
sus în Cer,
El ți-a pregătit palate,
sus în Cer.
Iar tu, inimă amară,
cum de-L poți lăsa afară,
ca de dor și frig să moară,
pui stingher?

Peste valea cea de plângeri,
auzi tu?
Auzi corul cel de îngeri,
auzi tu?
Omule cu ușă strâmtă,
oare nu te înspăimântă
că tot Cerul stă și cântă
și tu nu?

Iată, vin păstorii-n grabă
pe pământ,
și de Prunc pe toți ne-ntreabă
pe pământ.
Hai vecine la ferestre,
haide să le dai de veste
că-i aici la tine-n iesle
Pruncul Sfânt!