poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-05 | |
Vom trăi această zi ca și când ar fi ultima
torceau rând pe rând degetele înțepenite gheare retractile. Și securea a căzut, scurtcircuitând treimea neadunată. “Și de te smintește mâna ta, tai-o că mai bine îți este...” Hai mama că ești frumoasă și așa De unde atâta frumusețe? că doar v-am dat-o parte, fiecăruia la naștere. Și mi-au rămas doar ridurile “Și de te smintește ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este” Și ochii mei plângeau culori tenori ai asfințitului plin de sânge. Doamne, ce culoare are viața? “Și de vei vedea n-or să-ți ajungă lacrimile” dar fie ție după durerea ta căci nu toți cei ce văd înțeleg. Ce vezi? “zăresc oamenii; îi văd ca pe niște copaci umblând.” Dar nu știu care-i frumusețea unde să mă uit după ea? Cât ai fost orb o aveai în fața ochilor Și nu credeai. Astăzi vezi dar n-o vezi. Și Dunărea curgea lacrimi de vals spălând frumusețea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate