maică
frica de singurătate este o poveste
stăm în curte și bem vișinată
pufnești în râs eu despachetez
pahare

ce să fac cu ele

mă cerți dai din mâini
noduri înșirate de timp sub pielea prea multă

nu există frică
n-ai bani aprinzi lumânări pentru umbre

viața fără de sfârșit spui este singura poveste
îți ștergi firele scăpate de sub paza
baticului bine strâns
șchioapeți printre poze
mă liniștesti împachetez paharele

până la Crăciun mai e mult se pune praful

încet închid poarta nu trezesc câinele și cocoșul
furioși pe trecătorii mai lungi decât gardul

ultima și singura frică
viața fără baston în biserică se fură
uite mi-am legat bastonul de încheietură
maică