Nu mă întrebați nimic nu-mi dați mere
mulțumesc o să mănânc mărul
împreună cu Ciprian
deși am o senzație de vomă
după ce am alergat pe peron
hotărâtă să prind trenul cu orice preț
și chiar l-am prins în ultimul moment

parcă aș avea ceva împotriva secundelor
împotriva fracțiunilor de secundă
nimeni nu le-a văzut nu le-a pipăit
nu le-a capturat în eprubete nu le-a mirosit
și totuși ele există
ca niște insecte cu trompe cu ace cu antene
cu milioane de piciorușe alergând peste tot
mai ales prin intestinele mele

și copilul Ciprian se grăbește să mănânce
vorbește cu gura plină
la fiecare cinci minute zice că se plictisește
și mama lui îl cheamă la culcare
cipi cipi cipi vino încoace
cipi cipi cipi stai jos
cipi cipi cipi taci
băiatul se uită prin geam
două minute de liniște
apoi fața lui în lumina becului roșu
mă plictisesc mamy mă plictisesc!

trenul merge tuc-tuc tuc-tuc mai departe
parcă aș avea ceva împotriva șinelor
împotriva locomotivei
care trage din greu vagoanele de pe malul drept
pe malul stâng
cum se numește râul acesta
Prut sau Lethe?
parcă aș mai sta de vorbă cu Ciprian
dar el se cațără pe bancheta de sus
bate perna cu pumnii
și strigă vreau să mă transform
mamy vreau să mă transform!
în ce? în orice