poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-11-28 | |
coloane de mercur măsoara venele tale, venele se
aruncă în valuri cu groază cu frica de-a nu omorî în spume stelele ce-noată cu chip de delfin marea îi strâge în brațele ei, marea îi iubește cel mai mult, cel mai crunt, cel mai sălbatic. dă-mi o oră. atât ca să mă simt și eu profundă. voi fi vei fi va fi cel mai mare strop lovit de pământ. încercăm să ne-amintim prima zi de toamnă. care toamnă... nu ne-a găsit niciodată toamnna... în copaci și valuri n-am trăit nici un minut crezi? o zi suntem oameni, doar o zi...cerul chiar acum aruncă-n noi cu frunze...ce stupidă marea, o, marea meduză... s-au ridicat iar pânze. vântul le mișcă crestat...vântul ce-ți umplea scrumiera cu cenușa avioanelor...se mai aude vocea întunericului ca o plagiere mută a ochilor noștri. vino fără sfârșit. în scoici pentru mii de ani înainte să ne-ascundem. voi vi vei fi vom fi cea mai suavă secundă a timpului dintotdeauna... ei zâmbesc fals...și cu mâinile goale se țin de mână să nu se rătăcească... care mâini... mâinile ce au dat zbor pescărușilor în albastru. trebuia să fie ziua asta o zi care să nu se repete... care nu s-a repetat până acum...să nu alerge mașinile după nori călcănd sub roți florile ce ascundeau golul străzii... singurătatea ei omenească... deși mi-e frică să-ntreb...unde-ai fost până acum... gutui icterice au un răspuns... marea ne vinde
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate