Nu vorbi așa! îți voi crește poieni în pustie!

Viseaz-atunci cum mâna mea te află...
În izvor răcoros îți voi scălda pârjolul
Și te vei ști o zână-n mintea mea.
De mult familie-mi sunt sfinții mei
Te voi cuprinde-n toate ale mele...și-n icoane
Zi-mi: iubește-mă, tinere!
Nu-i de blestem să ai în juru-ți sfinți
Să-mi fii iubită sau surghiun!

Ai fremătat o clipită-n ochii mei și te-ai dus unde n-ajunge șoapta mea
Amară dimineață...
Cu bine-n pace, dară!

Tu să-mi curmi aleanul sau să mă pierzi! Asta-i alegerea!
Pe mine să mă lasi! să te iubesc!
Ba dor greu vreau sa duc!
Ce vorbe-s astea? ce păcat mi-aș lua de te voi iubi?
Copilă-mi ești de nu primești sărut…

Mai stau un ceas cu tine…
și
pictez iriși pe voal de Marii