Si la aceeasi blestemata de rascruce
Nici nu mai stiu sa simt, dar sa mai scriu.
Ma zbat sa raman bun… o fi tarziu?
Si cata bunatate mai pot duce?

Tu, mila… dulce… pacatoasa…
Povara fara rost a celor buni
Patrunzi si dormi in inima, mieroasa,
Dar ce-ti mai place sa te si razbuni…

Si, constiinta, tie ce sa-ti fac?
Sa te azvarl nepasator in ploaie?
Nu, nu ma schimb… indur si tac…
Sa nu ma-inec cu ura si noroaie.