Ca un greiere ținut în palmă
într-o vie pe înserat
Am simțit gâdilându-mă
ziua de ieri.

Împrejur, peste brazdele de pământ afânat,
pietrele păreau că-și scot capul
Și miros vântul
încărcat de mireasma ciorchinilor.

Parcă pentru-a mă convinge
de singurătatea momentului
Am început să scutur un piersic.

Se auzeau doar surdele bufnituri ale fructelor.
Nu cădeau răspunsuri.