Iarăși fug de tine, lume
Nu mă mai scoate la raport
Că mi-am ridicat un cort
Neștiut de orișicine

Închid ochii, trag cortina
Te ignor și mă ignori
Până dincolo de nori
Þi-a crescut trufașă vina

Te înfrunt și te sfidez
Pentru câtă nedreptate
Lași în urma ta cu toate,
C-ai avut și tu un crez

Sting lumina și visez
Lumea cum îmi place mie
Dar reală și mai vie:
Și cu coajă, și cu miez

Dați-mi un răboj să-ncrest
Rezistența mea tenace
Că eu și la dobitoace
Aflu forme de protest

Geba fluturi bogăția
Ca un opiu la naivi
Și când i-ai văzut captivi
Închizi iute colivia

Iată: goana spre avere
Face victime grămezi;
Cine nu-i ascultă pe aezi,
S-a lipsit de orice mângâiere

Tu faci legea, tu faci jocul
Doar atât cât poți să minți
Și pe cine scoți din minți,
Și-a aprins în casă focul

Dacă vrei, putem semna un pact:
Eu te sfidez și tu mă lași în pace
Există ac la orișice cojoace
Când știm cât valorăm, exact

Mincinosul tău festin
E doar forfotă măruntă
Numai cine te înfruntă,
Are parte de destin!

poezia face parte din Autoportret fără oglindă, 2005