eroina trebuie ridicată cu cabluri, e singura eroină grea
la capătul străzii e un soclu pe care-l refuză
george și maparlo o țin fiecare de câte-o bucă
și cântă un fel de imn
„în basarabia saudită sunt multe cămile de nefamiliști”
fiecare susține că e imnul lui
eroina nu mai are răbdare

dacă învățăm tehnicile de volatilizare, dacă ne naștem mereu
cu o eroină în brațe sau o naștem curând după
prima masturbare
asta nu e dispariție. o eroină se fumează, se bea, se dansează
e o zonă catarhică pe undeva prin stomac
unde stă și-o parte din chakra lui vișnu și dervișii
care ne dau târcoale pentru că nu respectăm ierarhia
ne facem cuțite din hârtie și omorâm cu ele
părinții eroinei, eroii n-au mamă și nu au tată

părinții levitează, facem din ei cabluri dacă
nu-i mai îngroapă nimeni pe căldura asta civilizată cu forța
și adusă în orașe ca o sărmană
de la casa de modeling antarnațional
picioarele alea uscățive abia o mai duc
și noi suntem anorexici, eroina noastră
și noi detonăm sub calotă fiecare neuron, îi punem
un teanc de explozibil la testicule și-l aruncăm în aer

la sfârșit privim către soclu mulțumiți
iliescu a zis cândva că proverbul ăla malgaș
„dacă nu, nu”
ne dă exact imaginea de care avem nevoie
când ne gândim că modelele noastre de zbor sunt
fluide, la fel și urina care se scurge în prima gaură
când ne e frică de afecțiunile biliare și zice maparlo
să vedem cine o duce pe fufa asta să se pișe
când i-o veni