si lacrima curge...
Din marea-ntristata
o lacrima aroganta, rasare,si curge...
pe pleoape, pe-obraz,pe buze...se stinge.
iar pumnul il strange...
furia se-aprinde, gandul il constrange,
sufletul se frange,
si plange.

inima, strasnic clatinata,
se reazama si spera,
de preteni sa fie alinata,
privirea e sumbra, domoala, speriata,
ar vrea sa se ridice da`i mult prea infundata,
din lacrimi, din amar, nu poate sa se mai scoata.

Iar rana din suflet,
pe zi ce trece se-adanceste,
sufera, din greu
durerea parca nu se mai sfarseste,
dar, compasiune nu cerseste.
iar in aer durerea pluteste.