August două'ș'doi în zi de vineri
Părintele Burlacu ne-a ales
Un vârstnic, doi adulți și restul tineri
Să nu-i rămână cucuruzul necules

Și-am pornit pe jos spre Gărăgău
Ca o expediție-n Alaska
Ochiul stâng mi se zătea a rău
Deși noi n-ajungeam nici la Comasca;

Am parcurs cu stoicism tot drumul
Plin de hopuri, pietre și de praf
Că eu mă și vedeam făcut pilaf
Așa cum cade din țigare scrumul

Cleata lui cu rânduri treize'ș'două
Lungă,lungă de nu-i vedeai capul
Semăna cu o tortură nouă
Că ne cădea mai greu ca handicapul;

Și când am văzut că nu-i de șagă
Că nu te joci cu popa,-am tăcut mâlc
Și ne-am pus de frică toți pe treabă:
Orice-ntâmplare-ascunde-n ea un tâlc!

Fiecare duce două rânduri
Să nu ne speriem de-așa povară
Nici de câte ne încearcă gânduri
Că alții au o viață mai ușoară

Opt. Pe urmă nouă. Apoi zece
Mercurul fierbe-n termometru
Mi se face dor de-o bere rece
Ca o adiere de Sân'Petru

Și foaia de porumb e nărăvașă:
Când nu te-aștepți, îți face semn la mâini
Mă mișc mai greu decât un bulibașă
Cu pantalonii rupți de câini

Îmi place-adesea să privesc o șatră
De felul meu nu fac ură de rasă
Dar nu-nțeleg: de ce dulăii-i latră
Când dau târcoale pe lângă vreo casă?!

Grămezile-s mai mult o amăgire
În pragul iernii care va să vină
Un semn prin care ni se dă de știre
Că partea noastră s-a umplut de vină

Curge-n noi o moleșeală dulce
Și oasele bătrâne m-ar împinge
Undeva la umbră să se culce
Nimeni setea nu mi-ar putea stinge

Ne bate căldura în creștet
Elanul meu se scurge în pământ
Uscat e porumbul ca părul meu veșted
Și nici o adiere, nici un pic de vânt

Vine masa. Anunțăm time-out
La iarbă verde e cu totul alta
Gustarea ca în piesele lui Plaut
Ne facem plinul cât durează halta;

Atacăm cu plusul de vigoare
Cea de-a doua, ultima repriză
Căldura parc-ar vrea să ne doboare
Înainte de-a ieși din priză

A mai rămas puțin. Apoi deloc
Suntem sleiți la cea din urmă fază
Soarele precum un glob de foc
Ne-a copleșit cu totul la amiază

A venit tractorul cu remorca
Ce-aș mai dormi la umbra unui stog
Grăbiți ca pompierii, ceilalți vor ca
S-ajungă cât mai iute într-un bârlog

N-am fost prea bun în școală la algebră
Și nici la altele n-aș putea spune
Dar simt cum crește-așa în mine-o febră
Și de lene nu mă pot opune

Pornim deasupra călărind știuleții
Zdronca-zdronca drumul înapoi
Plângea lumea de milă: - Bieții,
Seamănă cu prinșii de război!

Pe două'ș'trei aveam o sărbătoare
Cne de ea-și mai amintește azi
Când mergeam cu toți la defilare?
Se-adună anii. Dar de fapt îi scazi...

Ce-a fost,a fost. Ce-o fi să fie
Ne place, nu ne place asta este
Că eu semnez atât: o poezie
Despre-ntâmplările aceste!

publicată în Autoportret fără oglindă, 2005