Că va veni o zi când totul va fi gol
Și sufletu-mi rămâne-va pustiu
Nu pot să cred, căci dragostea-i un mol
Ce stă în calea morții chiar de e târziu.


Nu cred că dragostea s-a terminat,
Nici că s-ar termina vreodată,
Căci ca-ntr-o luptă ea-i un împărat
Fără de care s-ar pierde oastea toată.


Nu cred că un blestem ea este,
Chiar dacă dragostea-i acea ce dă, acea ce ia,
Dar poate că pe plaiurile aceste
Ea face legea: cine, ce și cît să ia.


Nu cred că știu ce este ea:
O moarte lentă sau o fericire?
Știu că o cheamă dragostea
Și că doar ea ne poate duce-n nemurire.