Tăcut și trist pe-același drum
Mă plimb in fiecare seară
Admirând grădina celor mulți
Vegheați de lumânările de ceară.

Deodată mă opresc plângând
Și-ngenunchez... E ea!
Cea cu care am împarțit
Trecutul... viața mea!

Din mână-mi scapă un trandafir
Îi plăceau atât de mult...
Încerc să-i spun că o iubesc
Dar imi dau seama că doar eu ascult.

Mi-am zis că poate voi uita,
Că timpul șterge orice rană,
Dar nu a fost să fie așa
Și ușor ma-ncearcă o teamă.

Mi-e teamă ca va aștepta,
Acolo in lumea celor muți,
Va aștepta iubirea mea,
Ceva ani,poate prea mulți.

Un zâmbet trece ca o clipă
Că sunt trezit de alba Lună,
Ușor m-aplec,sărut mormântul
Și spun șoptit un noapte bună!

Tăcut și trist pe-același drum
Mă plimb in fiecare dimineață
Lăsând in urmă pe cei mulți
În lumea lor de gheață.