Domnul acela în togă verzuie
De fapt nu coboară, ci suie
Printre cei care coboară
Și merg liniștiți să moară
Că ei știu, că ei nu știu
Diuntre toți doar el e viu
C-ar fugi și s-ar ascunde
Da-i târziu și nu au unde

Domnul acela în togă verzuie
I-au spus contemporanii că nu e
Că nu a fost, că nu va fi
Decât un mod suav de a privi
Privirile indiferente
Din sufletele transparente
Să le arate fiecărui
Când eu mă nărui și tu te nărui

Domnul acela întogă verzuie
E singurul din ei care nu e
În lumea aceasta figură de ceară
Fiindc-a ieșit de mult în afară
Cu acte, bagaje și plin de mister
Un domn decupat întreg în eter
Pe care zadarnic îl cauți la fsc:
Domnul acela de mult e un pisc!

14 august 1988

poezia face parte din Autoportret fără oglindă, 2005