Când ascultam 'Barabas' luam gura
ovală să spună ea că lumea nu-i de lemn
- ghearele mi-au zăcut, sângele mi-a stat:
fruntea vede mai departe decât mâna,
piciorul sapă mai adânc decât mosorul,
i was mugging; niciodată n-o să iei asta
în piept.
Îți ascund iubirea să-ți fie străină: o căldură
copleșitoare, o literă prea mare să poți s-o
scrii- că numărul l-ai pus în robinet să
curgă nemăsurat.
Barabas, eram veche când iubirea era un
pui gol, o mână de morminte stropite cu
tămâie, o urnă pentru toți- când ascultam
'Barabas' și-mi zâmbeam picioarele prin
ploaie, nu căuta să-mi spui never now.