Foicică de cicoare
Cine trece-n zori călare
Pe un murg mare roșcat
Pintenog și înstelat
Printre holdele de grâu
Cu pistoalele la brâu,
Cu hangerul fără teacă
Și la nimeni nu se pleacă?
Un haiduc viteaz doinește
Munților din jur grăiește:
Mie-mi zice Ion a'Petri
Născut de ziua Sânpetri
Și-am rămas de mic orfan
Eu și frate-meu de-un an
Și când robi am fost vânduți
A fost luat de arnăuți
Și purtat prin lumea mare
Nu mai știu ce soartă are;
Eu am scăpat de robie
Și m-am luat de haiducie
Potera m-a hăituit
Munții m-au adăpostit
Lefegiii m-au cătat
Calea codrului am luat

Foicică din ponoare
Cin'se-apropie din zare
Prin căldura lui cuptor
Arnăuții vin ciopor
Pe-un cal negru fiecare
Și se-opresc la drumul mare
Drept la buza unei stânci
Unde râpele adânci
Una câte una-ți fură
Toate vorbele din gură
Și-ntâlnind două fecioare
Cu o turmă de mioare
Se opriră într-un gând
De pe cai descălecând:

-Drăguțelor de copile
Da-v-ar Domnul multe zile
Tihnite și luminoase
Fiindcă prea sunteți frumoase,
S-aveți parte de feciori
Mândri ca niște bujori
Dac'ăți ști și ne-oți răspunde
Cine a văzut și unde
Voinic mândru și spătos
Ori călare, ori pe jos
Cu flintă și cu hanger
Cu glas de tunet din cer
Cu pistoalele la brâu
Și murgul ținând de frâu?
Dac'ăți ști și nu ne-oți spune
Ochii voștri de cărbune
N-ar mai vede sfântul soare
Când apune ori răsare!
Din frumoase și tăcute
Să vă preschimbați în slute
Mamele să vă gonească
De la casa părintească;
De ne-o'ți spune vreo minciună
Și-o'ți ascunde calea bună;
N-am venit ca să-l certăm
Nici de zile să-l scurtăm
Spuneți dar că ni-i cu grabă
Și zorim la altă treabă;

-Mulțumim ție drumețe
După datini și povețe:
L-am văzut și pe voinic
Luând calea spre colnic
Ion a'Petri el se cheamă
Și la ani păreți de-o seamă
A urcat pe creasta-naltă
Cu o pușcă încărcată
Cu pistoale atârnate
Și cu pletele pe spate
Cu hangerul prins în teacă
Și la nimeni nu se pleacă
Dac'ăți fi precum ziceți
Oameni buni și oameni drepți
Să vă deie Domnul sfânt
Împlinire la cuvânt!
De-aveți gânduri dușmănoase
Să vă intre frica-n oase
De-o'ți vrea să loviți prin spate
Cu flintele încărcate
Cremenea să ruginească
Măinile să v-amorțească
Peste ochi vă cadă ceața
Să nu vedeți dimineața
Până la apus de soare
Iar plumbii voștri să zboare
La ducă-se pe pustii
Departe de oameni vii
Și-acolo să nimerească
Doar în lemn uscat și-n iască

Frunză verde bob năut
Căpitanul arnăut
Trage murgul de zăbale
Și lăsând drumul la vale
Apucă apoi pieptiș
Stâncile de-a curmeziș
Pe poteca nucului
În calea haiducului

- Ce e murguule cu tine
De nu paști? Nu-ți este bine?
Sforăi și bați din picior
Tot cătând înspre izvor?
-Alelei stăpânul meu
Ni se-apropie ceas greu
Pe sub deal pe cea cărare
Arnăuții vin călare
Din cuvinte să te ierte
Și cu plumbii să te certe
- Lasă-i roibule să vină
Să-i culc cu fruntea-n țărână
De-mi ajută Dumnezeu
Trec și bine, trec și rău
Slobod mi-am dorit și sunt
Slobod voi intra-nmormânt!

-Alelei Ion a'Petri
Născut de ziua Sânpetri
Haiduc mândru și viteaz
Ce nu pleci al tău grumaz,
Mulți coconi ai căsăpit
Pungile le-ai împărțit
La săraci și la orfani
Și te-ascunzi de-atâția ani
Prin coclauri și pustiu
Vodă te vrea mort ori viu!
Prinde-ți calul de dârlog
Și vino cu el zălog
După faptă să dai seamă
Unde Vodă azi te cheamă;
Iar de n-oi vrea să asculți
Uite câți suntem de mulți
Și-om lovi fără cruțare
Ion a'Petri, n-ai scăpare!
Nicăieri unde te-ai duce
Drumu-ți e închis, haiduce!

- Alelei fecior de lele
Jur pe soare și pe stele
Să mă bat în luptă dreaptă
Moartea-n plumbii mei v-așteaptă!
Haiduc am fost și rămân
Nu mi-a intrat frica-n sân
Eu sunt unul și voi zece
Doar când oi muri, veți trece!

Frunzuliță foaie lată
Și-ncep flintele să bată
Cu moarte și cu potop
Lefegiii cădeau snop
Ion a'Petri braț de fier
Cu glas de tunet din cer
Fără milă secera
Potera se-mpuțina
Curgea sângele șiroaie
Lefegiii se înmoaie
Și la fel ca frunza-n vânt,
Cad cu fața la pământ;
Când a fost la asfințit
Și flintele-au amuțit
Cine-apare pe tășan:
Un voinic și-un căpitan
Fără hanger și pistoale
Numai cu mâinile goale
Și încing o luptă dreaptă
Pe care moartea-l așteaptă?
De cu seară până-n zori
Răsuciți de subsuori
Mâinile la brăcinar
Cad și se ridică iar
Suflă greu, se opintesc
Cu umerii se-mboldesc
La lumina stelelor
La capătul forțelor
Și cu suflul tot mai greu
De luptat,luptă mereu

Vântu-adie prin brădet
Stelele apun încet
Toate, una câte una
Voinicii se luptă-ntruna
Numai dincolo de nori
Ard două stele surori
Munții împrejur vuiesc
Voinicii nu se răzbesc
Și în zori cad la pământ
Dar nici unul nu-i înfrânt

- Voinic ești și fără seamăn
Parcă mi-ai fi frate geamăn
Bea din plosca mea puțin
Să mai prinzi puteri din vin;
Căpitanul mort de sete
Soarbe vinul pe-ndelete
Și când prinde puteri noi
Îi dă plosca înapoi
Ion a'Petri o golește
Și de luptă se gătește
Amândoi stau față-n față
Ori o moarte, ori o viață!

-Ion a'Petri stai un pic
Ia aminte la ce-ți zic:
Bun e vinul. Mulțămesc
Datorită lui trăiesc
Domnul zdravăn să te ție
Toată viața-n haiducie
Dar numai frate la frate
Din ce are-i dă juma'te
Haiducu-i dă ascultare
De-un fior apoi tresare:
-Căpitane, vreau s-asculți
Poterași am văzut mulți
Dar cu pieptul oțelit
Ca tine, n-am pomenit!
După braț și stat îmi semeni
Precum mamei fiii gemeni
Și deodată pieptu-i bate:

-Arnăutule, 'mi-ești frate!
-Ion a'Petri, frate-meu
Mulțămesc lui Dumnezeu
Toată viața te-am cătat
Uite unde te-am aflat!

Ochii negri lăcrimează
Cei doi frați se-mbrățișează
Și când chiuie o dată
Răsună pădurea toată;
Și-am zis verde de-un mohor
Cine merge la izvor
Pe poteca nucului
Pe calea haiducului?
Mitru și Ion a'Petri
Născuți de ziua Sâmpetri
Rănile să-și oblojească
Amândoi să haiducească!

5-11 octombrie 1973

pezia face parte din Condorul, 2001