A înțelege dorul meu neexistent,
A înțelege vorba,traiul meu eminent,
Sortit să fiu de teamă,dar pașnic îți șoptesc,
Spre a mea pierzanie,viața mi-o citesc.

Special a mea sentință,ucideri în amurg,
Sadism a mea voință,falnic mă distrug,
Și spre cugetul serii,morți în urma mea,
Simpatie în întuneric,să veghez în urma ta.

O falnică melancolie,o nostalgică soartă,
Răpus cu a mea trufie,o beție însângerată,
Spre al meu dor de veghe,nostalgic te ador,
Să transpun în veselie,macabrul meu omor.