Vă rog un ceai. Îl vreau fierbinte
Cafeaua e mai scumpă. Și nocivă
Treceți-mi-l în cont. Și cu-o misivă
Să-l plătesc aduceți-mi aminte

C-o fi rusesc sau chinezesc, nu-mi pasă
Eu sunt atât: un musafir
Și mai doresc o ceașcă de kefir
Să mă retrag discret înspre terasă

Pe termen lung, benefic, longeviv
Din fel și fel de cunoscute poame
Cusurul lui că nu ține de foame
Altminteri e un minunat conviv

Un ceai de mentă. Sau de sunătoare
Îl pot gusta și singur la adică
Mai mult pre-textul dacă se ridică
Problema companiei de rigoare

În cești de porțelan ca pentru rigi
Pot să lipsească fastul și valeții
Obosiți de protocoluri bieții
Cu teama de-a ajunge la covrigi

Dar nu-l vreau dulce: zahăru-i un lux
Și vă invit la un taifas de gală
Înțelepciunea crește cu migală
Și nu ca Adriatica la flux

E tot ce ne-a rămas la îndemână
Veniți senini: un tratament cu ceai
Spărgând prognoze, depășește ce-ai
Pus la cale-ntreaga săptămână

Dar iată văd saloanele pustii
Și toți clienții au plecat de mult
Când faci aparte pentru ceai un cult,
poți să dai greș. Și iarăși să revii

Păcat de convorbirea mea ratată
Pierd alții lucruri mult mai mari și-ncai
Îmi pare rău că nu mai aveți ceai
Și-am să revin desigur altădată
13 oct.'97

poezia face parte din volumul Condorul, 2001.