m-am adunat în același cerc/ am prins câteva zile care trecuseră pe lângă mine fără să-mi asprească foile/ drept hrană/ tu spui uite cum se scurg/ palmele tale sunt un năvod nu prea bine făcut/ pe aici se strecoară iubiri pe aici trec străzi alambicate/ catacombe sterile/ ar putea avea loc un cutremur

ai putea avea loc și tu/ dar mai bine nu/ de obicei nu suport iubiți la bord/ inventez furtuni să-i risipească departe de portul în care-mi ancorez viața și moartea și mersul și tot/ un port amenajat pe malul unei trăiri navigabile

să-ți spun despre orașul acesta nebun/ unde trecătorii par niște lumânări/ fiecare un far al singurătății lui/ nimeni nu cerșește decât amfore în care să-și pună ultimele zvâcniri/ în spatele gratiilor nu este igrasie/ este un fel neputință cu același gust infect de zidărie erodată/ decojindu-mi pielea ca pe o scoarță de copac/ începi să mă vezi

la mine acasă pereții nu mai sunt imbibați de respirația ta/ este doar un graffiti banal/ uneori mă lipesc de zidul rece și mă confund cu el/ alteori devin eu însămi propriul meu zid/ atunci nu mai am nevoie de tine să mă-mprejmuiești/ brusc îmi crește sârmă ghimptă pe brațe/ un fort pentru naufragiatul ce nu-l mai aștept

la știrile matinale se anunță/ un dezertor din el însuși a lăsat un bilet galben
lipit pe frigider „plec fără permisiune într-un loc asemănător celui de anul trecut/ acolo unde am petrecut ultima vacanță/ nu va lăsa dâre de praf”

apoi te-am iubit până când epiderma ți s-a dizolvat pe sânii mei/ până când ai
năpârlit/ numai așa ai încăput în mine/ acum nu mai poți evada/ lagărul tău sunt eu o barcă pe Eufrat



http://www.youtube.com/watch?v=7xlxLm40_pA