Jurnal de ceară

Iubirea… ce e ea pe lume?
E vis tomnatic plin de patimi?
Sunt poze vechi ce stau în rame,
Acele clipe, toate-n lacrimi?

Mă-ntreb și eu, în cărți nu scrie!
Le-am răsfoit și toate-s goale!
De-ar fi să mi se dea și mie,
Aș cere suflet cald și moale!

Să știu de azi și până-n seară
Ce e iubirea pentru oameni,
Să scot din pieptul meu de ceară
Bătăi de înger printre ani.

Să mi se plângă doar amorul
De însetarea fără margini,
Să simt tristețea, chiar și dorul,
Să mor scriind, să mor în patimi.