poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-06-24 | |
ceva situat între deschis și închis, adică întredeschisul:
transplant de curenți, de miresme, de bună-seara-săru-mîna-pe-curînd... te iubesc – ceea ce nu te obligă la nimic – și-ți arăt zarea pe care se plimbă cei șapte mii de păianjeni cu tot atîtea nenorociri după ei, zarea din care smulgi floarea cea mai bicisnică și-i scuturi rădăcina de lacrimi și de ninsori... știi, mi-ar trebui puțină înserare și un foarte acut simț al prigoanei pentru a înțelege dacă intrînd sau ieșind am lăsat spațiul acela întredeschis, dacă dincolo sau dincoace se aplecau ramurile acelea dezmugurite care scriau pe zăpadă denunțuri. aici mi-am stors cămașa de lumina zilei, aici am văzut cum plonjează văzutul în nevăzut. Acum închid ochii și simt strîmtorarea ca unică mișcare într-un unic sens, adică se mișcă și înspre mine ceva. Bătrînul dresor de păianjeni se ține de crengi, aleargă prin ploaie lovit de fulgere iar tu afli că sfințenia lovește ca trăsnetul asupra celor grăbiți să dispară. cerul deja mă dă la o parte – doi pași mai la stînga sau mai la dreapta coloanei tale vertebrale. Dar te iubesc și-ți arăt în mulțime locul acela mereu vacant de unde-au plecat rînd pe rînd gorniștii, vrăciuitorii, sofiștii și alte rînduri de oameni mult mai vii și mai reali decît mine.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate