abur
miros de scorțișoară
azi sunt copil
și mama are-un dinte lipsă
ce nu mă lasă s-o cred când e cu adevărat nervoasă
mă sfădește și tac dar mi-e ciudă și nu-mi e rușine
că iar m-a prins citind
cu lanterna sub plapumă abia respirând
un basm cu fantome și corăbii un basm chinezesc
singur pe lume și mizerabilii
tac și mama nu știe căt mi-e de ciudă și că mâine
am s-o iau iar de la cap deocamdată
tac

aburul roșu mă trage în sine
mă ascund în cală dar aud piciorul de lemn bocănind
știu că e chiorul grohăind animalic și mă tem
dar nu pot să strig
sunt mică de-acuma dar tot o să mă vadă
se apropie
crește
îl văd
e javert
ce caută aicea nu știu nici nu-mi pasă
alerg prin canalele de sub paris
broboane de tină îmi curg de pe față
alerg în neștire dar sunt tot pe loc
canalul acesta e parcă o mină
eu sunt captivă și nu am aer deloc
aud lume afară
cum sapă
și plânge
pe sub apa crescută o mână de mână mă strânge
mi-e parcă mai bine ridic ochii spre boltă
respir scorțișoară
zâmbesc
e domnița păun