poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-27 | | nelu carbon o iubea nebunește pe aglaia veterana când ieșea cu vacile la păscut îi apărea strălucitoare năucitoare cum văzuse el la TV o dresoare celebră nelu o însoțea cu privirea pe islaz până jos în arenă ea țipa scurt la ele toate începeau să danseze într-un fel ciudat cum nu mai văzuse toate mâncau ierburi vrăjite își unduiau trupurile în același ritm toate se iubeau cu același taur negru uriaș veterana era fericită zâmbea apoi cădea într-o transă îl mângâia pe taur ca pe un iubit din tinerețe iar nelu simțea că îi pocnește inima ca purceaua grasă a lu boghe când a căzut din căruță apoi aglaia țipa din nou vacile o urmau spre sat în acele clipe era mai ușor decât o cană de lapte la prânz în zi de duminică într-o zi nelu carbon se hotărî să facă ceva nemaipomenit să o impresioneze pe aglaia veterana în hainele de duminică o așteptă în capătul uliței cu un steag PCR găsit într-o ladă pe braț mândru precum toreadorul felix guzman ea apăru înconjurată de vaci la fel ca o maică de preotesele sale spre stânga pășea cu greabănul înalt cât culmea dealului taurul nelu carbon îi strigă aglaiei veterana - fă dă-te din drum să vezi cine-i taurul - mă nelule nu te prosti - taci fă că de azi te scap io de patima lui - mă carboane n-ai cum să pricepi - hai mă boulene vino la tata animalului îi fremătară nările văzând flamura arzând de atâta roșu iar spiritul animalului ancestral miura îl posedă ca pe taurul reventon în mexico ‘43 nelu carbon nu avu nicio șansă cum nici guzman n-a avut stătea rupt pe un gard părea o rufă smulsă de vânt de pe sârmă mațele îi atârnau de parcă s-ar fi deșirat un jerseu de lână mușcat de un măceș rosa canina o văzu pe aglaia veterana cum se împuțina ca un abur încercă să o mai țină cu un zâmbet dar nu-și mai simți buzele apoi o luă pe un drum undeva ca și cum uitase să-și ia țigări merse să se întâlnească cu guzman cu manuel rodríguez cu luis miguel dominguin și prietenul lui hemingway să le povestească teribila crunta sa luptă apoi să le zică așa cu părere de rău că a lăsat-o pe aglaia veterana plângând mângâiată de fantoma unor ochi blajini nemișcați în vreme ce bărbații de la cârciumă ascuțeau cuțite făceau foc uriaș ca de sărbătoare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate