Flori pe mormânt și zile oarbe
Aștearna timpul și mă-nclină.
Eu lupt acerb cu rupte spade,
Iar peste tot, doar eu de vină.

Închid ochii, apele sorții îmi sunt prea negre
Și întunericul e gândul ce îl spun acum.
Găsesc trecutul, urme de pași pe străzi funebre,
Doar trupu-i departe zăcând pe un alt drum.

Rămas treaz în ceasuri târzii
Las răni adânci în noapte,
E greu mereu când tu nu vii...
Sunt doar un strigăt printre șoapte.