măsor singurătatea în țigări lipsă
în mirosul celei din urmă / stinse la jumătate
smuls / rupt
ca un cordon ombilical / ce pornește din inimă

încă vreau să-nțeleg / încă vreau

și dacă închid puțin ochii
oamenii din jur încep să se clatine
sticle de alcool abia desfăcute
tot mai aproape de marginea tejghelei
în timpul unui cutremur

iată-mă în fața ta / ca o viață
proaspăt scoasă de sub dărâmături

vreau să-nțeleg cu atât mai mult
cu cât nu există nicio explicație

oricine-ar spune că ești o femeie ușoară
și ușurătatea numai bună nu e
știi mai bine de-atât / închizi ochii
toți în jur se sting lumânări
cu ceara fierbinte pe piele
pecete a orbirii voite
ești fericită să zbori

alături / aproape

sunt tot numai mângâiere și tremur
răsuflarea ta caldă pe gât
ca degete de aer fierbinte
decojindu-mă de celelalte femei

și ce e amintirea pe care ți-o port / dacă nu
plicuri galbene și violet / îndesate
în masa de lemn masiv din salon
și ce-s cuvintele tale acum
pe lângă cucuta verzuie a lui socrate