poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-14 | |
Nori albi în cer albastru.
Se urmăresc, se-adună. În valul de lumină contururile se șterg, Se mișcă împreună. În slaba tresărire a unduirii lor Întrevăd umbrele și luminile gândurilor. În largi cercuri se întind spre josul orizont, Apropie și duc o caldă liniștire În lina și întinsa lor lumină; Mi-acoperă gândirea în tăcere. Și urmăresc mișcarea, Cum vagi imagini sunt izbite de lumină. Mai des contururile cresc, se-nlănțuie, Ștersele temeri se pierd din nou în desele sclipiri Și între umbrele bogate albul se destramă și se-ncheagă. O nouă formă și-o nouă zâmbire îmi duc privirea către margini; Se-ntunecă și-și luminează calea, O nouă pace vine și-mi răspunde, Încerc să mă gândesc dar ea mi-ascunde schimbarea și conturul ce dispare. Apar deasupra mea și-n ochii mei, Și se preschimbă, le văd figuri și semne Prin care-i recunosc, se mișcă transformate, În densele întinderi iar îmi apar schimbate, Revin în liniștire la gânduri și la ele Și-mi pare că întreaga formă se șterge și piere. Mai recunosc o veselă sclipire, Și noi repere mi se-aștern în față; Sunt deja alții, și noi tonuri și gândiri prind viață, Se-ncurcă inundate și se pierd alene, În suplele plutiri încerc să le desfac și să le-mpac Dar razele le-acoperă discrete Și-n umbrele abia recunoscute se retrag. O nouă formă iau, în liniștita transformare Observ doar o mișcare a unor vagi impresii; Câteva forme și repere ca niște saluturi îmi apar. S-au mai mișcat și ele și le percep schimbarea tot mai vag. Tot mai străine, încerc să mi le-nchipui Dar sunt cărări și forme diferite Și-mi pier și ele în fâșii înguste, Îmi pare că le văd cum se despart. Trec în lățimi și creșteri diferite Și câteva momente sunt unite. Dar nu le mai cunosc conturul, unduirea; S-au retras mult, s-au separat pe-alocuri, Prin gândul dinainte trec noi umbre Umplute de țâșniri și luminări mărunte, Și trec grăbiți, s-au subțiat, necunoscuți; Se urmăresc, se-alungă, loviți de câte-o rază ce-i pătrunde, În creșteri și scăderi necunoscute. Se duc. Asemeni amintirii tale. Mai 2008
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate