În fiecare seară
abia aștept să mor
ca să reînviez a doua zi, dimineața,
ca un prunc,
și să pot crede naiv
că toată lumea e a mea
și eu sunt dumnezeul ei.
Apoi cobor spre amiază
în chip de om,
iar când vine noaptea,
mă adâncesc din nou,
sleit de puteri,
în patul vechi și gol,
cu arcuri rupte,
ca într-un sicriu,
așteptând să adorm.