poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-09 | |
Îti aduci aminte, venerabilă doamnă,
că am fost și noi tineri, cu inimă zburdalnică? pe atunci știam că viața noastră înseamnă o scurgere de pasiune tainică și tumultoasă, un fir verde și plăpând de iarbă ce creșre și înflorește din speranța luminoasă și nu ne trecea prin inimă și gând că umbra serii va ajunge să acopere curând ziua senină în care bucuroși și fără grijă ne scăldam ca într-o baie pe care o credeam veșnic înmiresmată și pentru care nu dădeam nimănui nici cea mai mică socoteală ori plată; naivi, gîndeam că totul ni se cuvine, că așa este firesc, că cine este deștept are buzunarele pline, iar greșelile sunt omenești și nu se plătesc. Credeai atunci că o să te vezi cu părul nins, înconjurată de nepoți gingași, că tot ce este de necuprins vei străbate făcând doar câțiva pași și lumea pe care uneori ai simțit-o ca pe o povară înveșmântată în cernite culori, cîndva din jurul tău o să dispară și trupul tău scuturat de al nopții fiori se va topi și se va scurge-n neant, ca lumânarea de ceară? Desigur, știam de timpuriu că suntem muritori, dar nu cunoșteam cu adevărat etalonul ce măsoară scurgerea vremii din zori și până–n seară iar cu gândulrile am tot cutreierat doar prin poenile zilelor de vară și nu am simțit cum timpul încet dar sigur ne-a măcinat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate