în spital, legat de perfuzii
cu oțel în mine,
din care se scurge
lichidul atât de rece… .
zac.
glucoza îmi îneaca inima
și odata cu ea,
pe tine,
arunc peste bord,
c-o amintire…
fără sa profiți
vine realitatea
și te înghite,ne înghite
Te digeră,mă digeră,
Ne aruncă spre viitor.

Tu mă puteai salva…

Era suficient să ma strângi în brațe…
să îmi spui că mă iubești
cât mă iubești,
și mă vindecai de cancer.

…Să mă saruți în colțul gurii
da…!exact cum iți plăcea ție
și scările către rai
Deveneau rulante.