Vine agentul fiscal și unge ochiul din mijlocul ușii cu pipeta,
Strecoară factura umflată ca o mânecă de pirat
Și iată cum se strepezesc dinții de lapte ai zilei abia începute.
Prins între cuburi de gheață în consiliul datornicilor
cu litere fumurii,
Te subțiezi asemeni esențelor la mijlocul frazei.
Gâtuit de funiile rugoase ale zăpezilor imprescriptibile- te dezici.
Frigul te adăpostește chircit lângă osuarul știrilor suprapuse-
Nimic nou pe frontul pretext.
Înghiți cu sfială cercurile covrigului
Și apeși cu fereastra aerul aruncat în cameră-
Parcă ai strivi cu pieptul un bax cu ziare înainte de a-l face colet.
Împingi cu privirea pereții și aerul crapă.
Ești singur ca filamentul becului,
Abia mai despici cuvintele:
Nu vă privește unde sunt visătorii, cei cu gura uscată,
Cotizanți la memoria lumii, dezertori în codrul de pâine
Înarmați cu unghii arămii precum conurile de brad.
Ei se strecoară sub gulerul anotimpului
Ca niște mașini bâzâitoare cu clonțul tăiat
Și respiră prin buricele degetelor
Asemeni decapitaților cu petunii.
Așa mânuiesc inimile înlemnite,
Ca pe niște fiole cu îngeri,
Că plouă acid cu sentințe prielnice
La rădăcina aracilor cu fluturi cocliți,
Și drumul se mântuie de pelerini
Ca o fântână care își înghite cumpăna:
Chipuri constrânse să amestece imaginile plutitoare
Ale păsării de iaurt
Cu aerul uleios al predicției
Vin prea curând să purifice somnul,
Iar tigvele li se rostogolesc în depresiunea gângavă a nopții
Sub palma încuiată cu lacăte cântătoare.