încercuit de porți fără umbre
cerul îmi plouă ultimele treziri
în abajururi încete
nici nu mai știu când am primit
ultima dată
un semn de la tine
era ploaie sau eram desculț lânga nuferi ?

mirat, delfinul ultimei tale atingeri
se pierde in ape uscate
căzutele voci, baricade întinse
pe trotuarele vechilor noastre plăceri
ne ceartă din zbor
că suntem iarăși doi
unul în fața celuilalt
statui decupate din haos

privit in oglindă
mă văd crescut cu o parte în tine
cu nasturii uimirii tăiați
în cioburile iluziei
clepsidra inimii tale
își cerne nisipurile
ca și cum lumea
s-ar destrama în nașterea sa
fără rame

paradis țesut într-o rană fierbinte