poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-24 | |
E o senzație ușor ciudată
Când simți pe cineva in tine, nu? Te răscolește. Îți restartează sistemul de date Și dintr-o dată îți identifică doi utilizatori. Te posedă mai rău ca un demon. Te înstrăinează de pamântul tău mai rău ca un cotropitor, Dar îți lasă o consolare. Pământul lui. Îl explorezi ca pe o casă bântuită, dar totuși Descoperi că obloanele sunt trase. E lumină înăuntru. E și căldură. Te încălzește și pe tine mai rău ca un calorifer. Relativ încântată te hotărăști să-ți revezi pământul, Să vezi cum o mai duce. Și ce bine o duce! Cotropitorul plantează fructe roditoare, îngrijește pământul, Îi dă îngrășământ bun, nimic chimic. Fragii și zmeurele vor crește, murele și perele la fel. Mere nu a mai plantat. Nu mai era nevoie. Brusc te întrebi: "Tu ce-i lași pământului lui?" Nimic. Are de toate? Te decizi să-i lași emoții. Tu ai destule. Așa că începi să le răsădești ici-colo Ca niște crenguțe de cireș frumos mirositoare. Îl emoționezi. Pe pământ încep să bată ploile, Te-ai încălzit destul. Și îți amintești! Ce netoată ai fost! La sfârșitul primăverii florile se vor scutura, lăsând doar o sămânță. Și lui ce emoții îi mai rămân?! Trebuie să fie ciudat, nu?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate