ȘI TOTUȘI IUBIREA,
Adrian Păunescu




Și totuși e stare de veghe
Și totuși murim repetat
Și totuși mai cred în pereche
Și totuși ceva s-a-ntâmplat
Pretenții nici n-am de la lume
Un pat, întuneric și tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu



Motoarele lumii sunt stinse
Rețele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezește-le tu cu-n sărut
Acum te declari Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scriși pe numele meu

Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoși
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-și același reproș
Și tu și iubirea există
Și moartea există în ea
Îmi place mai mult când ești tristă
Tristețea de fapt e a ta


Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer
Tu ești în puterile mele
Deși inchiziții te cer
Ce spun se aude aiurea
Mă-ntorc la silaba dintâi
Prăval peste tine pădurea
Adio,adică râmâi

Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii,dau lumii de știre
Iubesc,am curaj și mă tem